Asa nu. Sau... Dar nu.

2011-03-15T05:03:00.000+02:00

Acesta va fi epitaful meu: "Cei mai frumoşi cercei se fac din cireşe."! O să am lângă mormânt un cireş şi cum lumea nu mănâncă fructe din cimitir, la îndemnul epitafului meu, îşi va face cercei. Lumea nu manancă din cimitire de teamă că pomii s-au hrănit cu seva morţilor. Ştiu că sună emo, gotic, horror dar aşa e. Chiar şi cei mai proşti indivizi au auzit de nimic nu se pierde... Şi îşi imaginează, chiar şi pentru o secundă, că pomii ăia îşi bagă în rădăcini zeama morţilor. Iar fructele nu mai sunt apetisante, sunt impregnate.

Ne povestea doamna învăţătoare (pe a patra) că mătuşa ei, puţin nebuna, a angajat un fotograf să o pozeze în coşciug. Şi-a cumpărat haine negre, o perucă, sicriu, şi-a pus lumânarea între degetele încrucişate pe piept, iar fotograful a suprins-o din toate unghiurile.

Bunică-mea de la ţară vrea o super înmormântare, cu meniul la pomeni ca la nunţi, o cruce din nu ştiu ce marmură, Popa Cutărescu să ţină slujba etc.

Unii se tem să moară fără lumânare.

Îţi mai pasă? Eşti mort frăţioare (ştiu că nu suntem rude, e doar un termen argotic). Crezi că o să te mai intereseze ce cârcotesc babele din sat referitor la batistele legate de covrigi? Va fi relevant pentru tine faptul că arăţi inestetic? Că duhneşti? Ăsta e efectul tradiţiilor, al îndoctrinării, a lipsei de educaţie şi a lipsei artei.

E crimă să tai un arbore superb din Amazon pentru a meşterii sicriul unui bogătaş. Înţeleg capitalismul, ia banii pentru comanda snoabă, dar să faci sicriul din lemn reciclat.

O singură întrebare trebuie să ne preocupe când ne gândim la moarte: Am făcut degeaba umbră pământului? Dacă i-am făcut fericiţi pe cei din jur şi am fost şi noi fericiţi, atunci răspunsul este "Nu. Nu chiar degeaba."

Eu o să ajung în Rai, sâc!

Distractie cu gradinari

2010-12-15T20:52:00.003+02:00

Experimente de tipul asta trebuie facute in prezenta verisorilor/copiilor mici (sub 6 ani). Te vor considera cel mai tare adult.

Un sat de langa satul Ramnicu Sarat

2010-12-06T20:23:00.006+02:00

E adevarat, decorul te intoarce in timp. Si nu ma refer doar la decorul unei piese de teatru sau al unui film, ci la decorul unei regiuni, al unei localitati. Am trecut de curand prin Aiud. Cinci blocuri gri si un rond de flori.
Cand merg la tara am de fiecare data aceleasi sentimente: Doamne, simt miros de pustiu si traditii sufocante. Mereu moare cineva, o ruda ori un vecin, iar rudele sunt multe. Mamaie a purtat doliu 7 ani. Miroase a capat de viata acolo. Nimic febricitar. Doar pomeni si minore gravide.

DOR (nu DoR)

2010-11-29T02:01:00.003+02:00

"Orice ar fi, pasiune sau dorinţă, sete sau foame de experienţă reală, toate acestea se pot explica în limba româna prin cuvântul dor, care a devenit expresia oricărei dorinţe şi care implică fiinţa umană în totalitatea sa." M. Eliade - Jurnal portughez şi alte scrieri

Mi-e dor să fac baloane din gumă Turbo, care să se spargă pe nas. Şi apoi să încerc cu limba sa îmi ating nasul pentru a curăţa guma.
Mi-e dor să nu ştiu că Morandi sunt români.
Mi-e dor să vad pe Cartoon Network "Top Cats".
Mi-e dor de sărăţelele cu formă făcute de Rodica.
Mi-e dor de concursul ăla cu "cine scuipă cel mai departe" (cu boltă).
Mi-e dor să încap în debara, în locul unde se ţin pantofii.
Mi-e dor să mergem 12 persoane, pe timpul iernii, din Trivale până acasă, într-o Dacie break.
Mi-e dor să îi spun Cuiu - pentru că nu puteam pronunţa Claudiu - unui om deştept şi bun.
Mi-e dor să joc fazan pe oraşe, în acceleratul Constanţa - Bucureşti.
Mi-e dor să mă trezesc în noaptea de Crăciun şi să găsesc cadou sub brad.
Mi-e dor să strig din cireş: "Poweeer Rangeeers!".
Mi-e dor de Charles Bukowski.
Mi-e dor să stau cu Laura pe bancă şi să ne jucăm cu plastilină, deşi suntem fiecare la liceu. Asta după ce am mers la bazin în cea mai ploioasă zi a verii şi a fost minunat, pentru că apa era caldă şi în tot ştrandul eram doar noi.
Mi-e dor de River Phoenix.
Şi îmi mai este dor de Mariana Rizea.

Mint. Nu mi-e dor de multe dintre chestiile pe care le-am înşirat. Mă bucur că au fost, super amintiri - jos pălăria şi o reverenţă. Unele lucruri încă pot să le fac, dar nu mai au farmec, iar pe restul le voi face (un bun exemplu: să o vizitez pe maică-mea).
Să vezi ce tristă e viaţa dacă te iei prea în serios. Nu cred că un comediant este un om trist. E şi trist, dar e şi vesel, râde şi el la glumele pe care le face. Clownii sunt trişti pentru că sunt plăţiţi prost, nu pentru că actul de a îi distra pe copii e naşpa. Copiii sunt super.
Unora le place să se victimizeze, să pară nostalgici şi poeţi. Fac ceva pe poezie, iar nostalgia exacerbată miroase a praf.
Vreau cadou sub brad, dar mă încântă mult mai mult un plic cu bani primit cu 2 zile înainte de Crăciun, din care îmi iau haine şi merg în Kristal.

Totuşi... mi-e dor de River Phoenix.

Somnul pute

2010-11-12T02:16:00.002+02:00

-Eliot?
-Da, tata!
-Aş dori să te examinezi cu atenţie din cap până-n picioare.
Ascultător, Eliot se privi de sus până jos cât putu mai bine, fără oglindă:
-M-am examinat.
-Acum întreabă-te: "Visez oare? Cum am putut ajunge într-o asemenea stare deplorabilă?". Ei bine, care-i răspunsul?
-Nu-i vis, anunţă Eliot.
-Şi n-ai prefera să fi fost vis?
-Ca să mă trezesc la ce?
-La ce-ai putea fi. La ce ai fost!
(Kurt Vonnegut "Fii binecuvantat, domnule Rosewater!")

Diferenţa dintre ce ai fost şi ce ai putea fi... păi e mare şi se cheamă Evoluţie. Doar asta trebuie să te intereseze, să nu stagnezi. Şi cu atât mai mult, să nu involuezi! Asta te face să vrei să te ridici din pat dimineaţa (după-amiaza?): setea de experienţă, de educaţie, adică dorul de fiinţă vie. Vie nu doar pentru ca respira ci pentru ca mai si inspira - pe unul, pe altul sau pe mai multi. Vreau, vreau şi pot sau măcar încerc. Acum nu mai trebuie să ne împuşcăm cu nemţii şi cu ruşii ca să fim liberi. Acum trebuie să vrem şi să ne trezim şi să alergăm după experienţe. Nu te mai trezi la patru după-masă. Nu mai dormi până te doare capul de atâta somn. Scoală Lazare! Ia-ţi patul şi umblă după ăla care ai putea fi: tu cel mai frumos, tu cel mai educat, tu cel mai curat.
Mă enervează când mă îmbuib de somn, pentru că nu am nimic de făcut mai bun. Îmi dorm viaţa. Băi şi cât pot să dorm... Maică-mea mă sună la cinci după-amiaza şi mă întreabă dacă m-a trezit.

Am vorbit ca şi cum aş fi tras cu mitrliera. Sper că n-am tras cu gloanţe oarbe.

"Curăţenia trupului o arată pe cea a sufletului!" Adevărat de 1000 de ori. Nu plac nici un om cu parul nespalat 4 zile din 7. De cei care miros nu mai vorbesc.

Varul Itt

2010-10-03T21:46:00.005+03:00

N-am nimic de zis, dar am vazut poza asta pe stilul el macho de baywatch si am ras cu lacrimi.

Daca Monalisa era considerata sexi... atunci si nenea asta merita clementa. Vorba aceea "e barbat bine".

Categoria sub 30 de kile

2010-09-20T23:42:00.001+03:00

Era un episod în X Man (desenele) care îi arăta p-ăştia în 2012. Venise apocalipsa roboţilor, mai trăiau doar caţiva oameni şi aia erau mercenari sau mutanţi. În 2012... Nici măcar nu zboară maşini pe stradă, dar apoi să ne ucidă roboţii ciclopi.

Aşa, şi era un nene la mine la biserică, asistent universitar ca funcţie, prost orator şi făuritor a 3 copii. Fi-sa cea mare era cu 3-4 ani mai mică decât mine. Şi zicea nenea ăsta că el nu-şi lasă copiii să se uite la tv. Îi lăsa să se uite 1 oră pe zi la video, la desene alese de el. Moartea zapping-ului.

Ce palpitant era când băgau un episod nou printre cele repetate de zeci de ori. Ce extaz. Nu mai vedeam şi nu mai întelegeam nimic altceva. Putea să intre în cameră Benny Hill, Moş Crăciun sau etc. Mă întreba maica-mea chestii, gen: "Pot să dau bluza asta la ţară?", iar eu ziceam Da, numai să tacă şi să plece. Peste 2-3 zile când întrebam de bluză, aflam că e departe. Şi era bluza mea preferată. O certam monstruos pe mami, dar ea o ţinea sus şi tare: "Ai zis s-o dau când te-am întrebat." Aş fi vrut să îi explic că în momentele ălea nu gândeam, Trăiam, dar... nu sunt şi nu eram poetă.

Sunt pitipoanca. Dupa ce am sustinut violent, timp de un an, ca nu imi fac cont de facebook, ca e un cacat si ca e ambulant, acum o saptamana am dezertat. Voiam sa dau si eu commenturi, sa resimt atmosfera de hi5. Constat că toată lumea e fană Futurama. Eeee, păi când râdeam eu la râgâielile lui Blender... ei puneau sclipici pe pagina de hi5.

Non-oamenii

2010-09-13T02:03:00.008+03:00

"Uitaţi-vă la copii, unul îl pune pe altul jos, îl gâtuie, îi trage pumni în cap, îl gheruie pe faţă, apoi se ridică amândoi şi cel lovit te uiţi la el că deodată surâde ca un prost... Ei bine, nu e deloc prost, ci doar e curat, neatins de sentimentul umilinţei." Marin Preda

Ai trei ani. Stai pe balcon cu mami si te uiti la Mada venind de la scoala cu un baton in mana. E pentru tine.

Ai maxim patru ani si Mada te invata sa spui "Caca-m-as!".
Anda iti da sa bei o gura de cafea.
Dansezi in fata televizorului pe "Wake me up before you Go-Go" si mami te aplauda de pe canapea.
Cand vezi genericul de la "Blondu" incepi sa plangi. "Caracatita" e ok, intelegi ce zic aia sau te faci ca intelegi ("cara mia", "buonanotte").

Ai patru-cinci ani si e revelionul. Stai in bucatarie, pe jos. Cu tine mai sunt Mada, Stef, Razv, patru farfurii de sarmale si o sticla de vin uitata de parinti langa piciorul mesei. Mada si Razv varsa suc in sarmale si le mananca asa. Razi si faci si tu la fel. Apoi varsati vin. Mancati scarbiti si amuzati. Puneti si gem pe deasupra sarmalelor, dar nu mai sunt bune de nimic. In sufragerie se aude Laura Pausini, si tu stii mandra ca e din Italia, iti legani capul stanga-dreapta. In curand adormi. Prea mult vin peste sarmale.
Te machiaza Simo si cu Madi si va prefaceti ca plecati in vacanta: bagati intr-o punga o paine, o patura si un pachet de biscuti, iar apoi luati picnicul pe covor.
Mamaie iti face sarmale in foi de vita si nu iti plac, dar ii zici ca nu mananci pentru ca te doare burta.
Descoperi Sailor Moon si devii dependenta. Noaptea te visezi Chibiusa.

Ai sase ani, abia a inceput mami sa te lase sa iesi singura in fata blocului, ea privind mereu pe geam. Stai pe banca cu Stef, Rodica si astia mari, Mada, Razv si Chelu. Mada si Razv va pun sa mergeti la oamenii care trec prin fata blocului, sa ii intrebati daca au cur sau tampenii asemanatoare. Voi radeti si nu vreti sa faceti asta. Pentru ca stiti ce e ala cur de mult, stiti si poezia "Coana Mita biciclista". Stiti multe.
Te intreaba Alin: "Cum te cheama?", "Zorbezeama"."Cum te striga?", "Putulica". Alin se incrunta, Mada bufneste in ras. Tu razi, pentru ca rade si Mada. Apoi te cearta amandoi.

A inceput scoala. Doamna educatoare e rea. E bine ca ai in clasa multi colegi de la gradinita, printre care si Rodica.
Cu Mada nu te mai intelegi.
Dupa ce iti faci temele, joci fotbal in spatele blocului.
Stef e tot cel mai bun prieten al tau, dar v-ati batut de curand la garaje. Si a castigat el. Asta marcheaza tragedia: nu mai poti sa-l bati. Ai devenit fata si el a devenit baiat, adica... sunteti si voi oameni.

Ochelari tari

2010-08-02T21:15:00.006+03:00

Imi plac pentru ca se rabateaza.
Perechea asta e pe stilul lui Johnny. De ce "pereche de ochelari" si nu simplu, ochelari? Pentru ca are 2 lentile? Monoclul de ce nu se numeste ochelar? Un monoclu cu 2 lentile = binoclu (?!?)
Imi plac lentilele albastre, pentru ca definesc perioada rave-urilor din anii 2000. Albastru electric si distractie ca in Human Traffic (filmul).
Genul de ochelari care te protejeaza pana si in solar. Probabil designerul a fost inspirat de un cal (sau de mai multi). I-as purta cand nu ar fi foarte cald afara, ca sa nu mi se incinga tamplele. Adica toata toamna.
La astia nu am ce sa comentez. Imi plac mult. Daca ar avea lentila neagra si rama gri ar fi de nota 10,1.

Lectia de lexic

2010-07-26T12:38:00.000+03:00

Am vazut firma asta, din vremea lui Pasvante, pusa pe un spate de bloc si m-a intrigat sa aflu ce inseamna furnituri.

FURNITÚRĂ s. f. (pl.) 1. marfă, obiecte furnizate. * obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.). (< fr. fourniture)

Inteleg ca varianta 2. a definitiei este potrivita in context.

Ion Amnezie

2010-07-15T19:54:00.002+03:00

O super varianta a melodiei lui ATB.

Gusturi albe, superioare, tip 3 nule

2010-07-07T00:31:00.009+03:00

Cand am auzit Just Be in Nip/Tuck mi s-au aprins conexiunile C. A fost un moment cat se poate de Kodak: melodia preferata in serialul preferat.
Sunt fana Nip/Tuck pentru ca vorbeste despre ciudati (transexuali, hermafroditi, trogloditi sexual), pentru ca ia in deradere atat prostii cu bani, cat si pe cei saraci. Pentru ca nu il pot vedea cu parintii. Pentru SOUNDTRACK, pentru ca A perfect lie este mixata de Gabriel & Dresden, pentru ca sezonul cinci a inceput dezamagitor... Pentru ca intr-unul din episoade a aparut Monica Dean aka Barladeanu (hahaha, chiar a aparut in sesonul 4, episodul 4, pentru 30 de secunde, haha). Pentru ca uneori se succed asa de idiot intamplarile incat imi vine sa nu il mai urmaresc. Pentru personajul Ava Moore, interpretat de Famke Janssen, prin intermediul caruia am aflat ca exista meseria de antrenor de viata.

Astia micii de la ProTV, cand au difuzat Nip/Tuck , l-au tradus "Prietenie pe muchie de cutit". Varianta romaneasca a emisiunii Extreme Makeover a fost numitaaaa.... (bagati suspans) "Frumusete pe muchie de cutit". Apreciez originalitatea.

Sau A TV movie

2010-07-01T15:38:00.004+03:00

De 9 luni stau fara TV. Nici cand eram acasa nu-l deschideam. De fapt, ma uitam uneori pe Travel&Living si TCM. Filmuletul asta e genial. Vorba lui Irvine: "choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth". Ii doresc televizorului aceeasi soarta ca a pagerului. Ma revolt in fata escapismului care transforma oamenii in cartofi de canapea. A la rue!

"Vara" de Tudor Cosbuc

2010-06-28T20:52:00.008+03:00

Cam pleaca lumea. O sa scriu fara diacritice pentru ca abia mi-am reinstalat windowsu' si nu mai am icon-ul la indemana. Astazi si-au eliberat celula Drug si Adi. 233 e vacanta (nu vacantza, vacanta).
Harry-potteristul din Adi s-a manifestat astfel: dupa ce a dat cu tastatura de toti peretii, a dat si cu matura. A se observa frumosul set matura-faras (imi apartine).
Mentionez ca am oprit ca amintire tasta ESC si D-ul, iar Drug a pastrat tasta HOME. Ce metafora... Sa opresti tasta HOME dintr-o tastatura sparta la momentul plecarii din ceea ce ti-a fost casa pentru 9 luni. Remarc ca anul studentesc dureaza cat o sarcina, iar eu nu cred in coincidente. La simbolistica insa nu ma pricep.

Tot in decursul dupa-amiezei s-a jucat pe hol putin frisbee cu farfurii de unica folosinta. Andreea a exclamat la un moment dat: "E ca un drog!" si avea o fata luminoasa si ochii ii sclipeau. Iar eu m-am spart de ras. Apoi a ras si ea si lumina din ochi i-a disparut, iar farfuriile erau sa zboare pe geam.

Acum vreau sa vorbesc despre femeia de serviciu. A trecut astazi sa ne intrebe al cui e frigiderul de pe hol. Nu mai stiu ce raspuns i s-a dat, dar mi-e draga.
Mi-a povestit intr-o zi, dupa ce m-a intrebat cati ani am si de ce mi-e rau (m-a auzit cand vomitam in vc), ca are 21 de ani si ca are, ca si mine, probleme cu fierea. Dynei i-a zis ca abia a implinit 23 si ca a fost adoptata. De fapt are cam 35 de primaveri si sufera de Sindromul Pinnochio.

"Ne vedeem joooi!"

Te aseguro mi vida

2010-06-04T00:17:00.014+03:00

În primul rând, nu inţeleg sloganul. Care vreme? De afară? In illo tempore?

În al doilea rând, imaginea... Un tip sictirit se uită la ceas să vada dacă i s-a făcut casa pe grătar. Casa realizată în paint arde de mama focului (expresie optimă). Focul, aidoma cu lava din clasicul joc Hercules (cel din vremea calculatoarelor 6-8-6), a năpădit şi gardul.

Şi acum întrebările mele:

1. Cadranul de la ceasul respectivului e cumva orientat spre noi (privitorii)?

2. Când faci grătar te uiţi la orologiu?

3. Grătarul e de fapt cazan?

4. Cum vă place "CasAsigură - asigurarea locuinţei"?

Întrebarea 2 a fost oarecum retorică. Răspunsul era: Te uiţi la mici şi vezi dacă sfârâie.

În al treilea rând, de text nu mă mai leg.

Asta-mi place. Sunt fană a departamentului de creaţie de la Headvertisig (CasAsigură). Dog-the-blog is thy shit.

Pe final, puţin realism murdar:

"Asiguraţi? Erai asigurat şi-n închisoare. Trei metri pătraţi şi fără chirie, fără cheltuieli cu-ntreţinerea, fără impozit pe venit, fără pensie alimentară. Fără taxe pentru numărul de înmatriculare. Fără taxă de drum. Fără sentinţe pentru condus băut. Fără pierderi la curse. Îngrijiri medicale gratuite.

Camaraderie cu cei cu interese similare. Biserică.

Pază. Înmormântare gratuită."

" - Eu tot zic, du-te într-o cămăruţă şi scrie.

- Dar am nevoie de aigurare!

- E bine că au fost alţi câţiva care n-au gândit aşa. Bine că Van Gogh n-a gândit aşa.

- Fratele lui Van Gogh îi dădea culori pe gratis."

Citate din "Poşta" - Bukowski.

Ce este de lemn nu (mai) este penibil

2010-06-01T03:28:00.004+03:00

Obisnuiam sa fiu foarte anti-blog. Toate persoanele ok isi pierd din simtul penibilului aici. In 4 din 5 postari am scris numai despre prostioare perimate.

Imi plac scrisorile formale. Mai putin caraghioase, pentru ca deja s-a discutat prea mult despre falsitatea lor. Imi place limbajul de lemn. Mai interesant, pentru ca te provoaca sa interpretezi ceea ce a vrut sa zica cu adevarat X. Printre randuri, cum se citea Scanteia.

Bună ziua,

Mă numesc Andreea Ungureanu şi fac parte din grupa 10, anul I. Nu am putut fi prezentă astăzi la întâlnirea din Piaţa Universităţii, dar m-a înştiinţat şefa de grupă că pe primul semestru am obţinut nota 4, iar pe al doilea sunt trecută absentă.
Mai jos se află e-mailul prin care vă solicitam să îmi primiţi referatul refăcut, reprezentând tema semestrului I, cât şi răspunsul dvs.
În ceea ce priveşte referatul pe semstrul al II-lea, l-am predat la secretariat în ziua de 20 mai. Vă rog să vă amintiţi întrevederea noastră din acea zi, în biblioteca facultăţii, când v-am întrebat dacă mă încadrez în termenul limită. Erau orele 14 şi mi-aţi răspuns că veţi lua în considerare toate lucrările primite până la orele 16.
În ataşament se află referatul de pe semestrul al II-lea, cel care nu a ajuns la dvs.
Vă trimit acest e-mail în speranţa că neînţelegerea se va rezolva şi că îmi veţi oferi şansa de a intra în examen. Precizez că am un număr optim de prezenţe la seminar şi că am luat la parţiale notele 10, respectiv 7.

Cu respect,
Andreea Ungureanu

--- On Thu, 4/1/10, --- <---@yahoo.com> wrote:
From: --- <---@yahoo.com> Subject: Re: referat ismm, grupa 10 To: "andreea ungureanu" <@yahoo.com> Date: Thursday, April 1, 2010, 9:22 AM

Ok, se accepta :)

On Thu, 4/1/10, andreea ungureanu <@yahoo.com> wrote:
From: andreea ungureanu <@yahoo.com> Subject: referat ismm, grupa 10 To: ---@yahoo.com Date: Thursday, April 1, 2010, 12:05 AM

Bună seara,

Mă numesc Andreea Ungureanu şi fac parte din grupa 10, anul I. Vă rog să mă scuzaţi că nu am reuşit să aduc referatul din semestrul întâi, la ISMM, în format print, la secretariat. Am aflat în cursul după-amiezii că 31 martie este termenul limită, iar eu intenţionam să predau referatul mâine. Îl trimit în format electronic în speranţa că îl veţi accepta.
Vă mulţumesc.

Cu respect,
Andreea Ungureanu

Exact ce am vrut sa zic, am zis. Cu niste cuvinte pe care nu le gandeam (nu in forma respectiva), dar care imi exprimau adevarata dorinta. Ce am vrut sa zic?

In aceeasi ordine de idei, cea mai groaznica boala este lipsa simtului penibilului. Cred ca sufar si eu de ea, dar ca nebunii care, atunci cand isi dau seama ca sunt nebuni, se vindeca pe jumatate.

Homleşi de lux

2010-05-30T17:00:00.002+03:00

Locaţie: centrul vechi al Bucureştiului, cam pe unde s-a realizat printul la "întârzii la premieră".

În raport cu exigenţele pieţei - potrivit Imopedia.ro, 2.450 euro/mp este un preţ mediu în zonă - frumosul capac ar reprezenta accesul către cele mai scumpe locuinţe ale boschetarilor canalişti . A se observa paradoxul lingvistic: boschetar=vagabond care se adăpostește în timpul nopții în parcuri, sub poduri (potrivit dexonline), nicidecum în canale.

Când am remarcat pentru prima oară minunăţia, plimbându-mă la nimereală prin Lipscani (căci în ignoranţa mea de provincială toate străzile din centrul vechi se numesc astfel), nu m-ar fi mirat să apară un homles, care să mă certe pentru că îi fac poză la casă. I-aş fi explicat că în ciuda facultăţii pe care o urmez, nu am veleităţi de jurnalistă - exact cuvânul "veleităţi" l-aş fi folosit, ca să-l fac să se simtă prost şi să mă înjunghie -, dar că apreciez ideea patriotică de a încimenta stema statului pe un capac de canal.

Pensiunea Maria

2010-05-24T13:37:00.000+03:00

Tot din ciclul "Nostalgii din oraşul natal": cazare de patru stele, amplasată într-o zonă liniştită, clientelă fidelă, vecini celebri precum Nicolae Dobrin.
Preţul: cam piperat.

Serios, cimitirul din Trivale este plin de chestii amuzante şi pe alocuri, foarte stranii. Dacă te plimbi puţin prin el, constaţi că este dotat cu piscină, cu un fel de loc de joacă pentru copii, cu vile (cavouri cu 2-3 etaje) complet mobilate.
Înţeleg teoria dezvoltării verticală, înţeleg şi nevoia unora de a conserva spiritul ludic al decedatului, dar o piscină? Şi este făcută de munincipalitate.

2010-05-21T18:48:00.010+03:00

Mulţumiri celor care ne-au apreciat şi apreciază geamul. Citatul (cu găuri) este, da, din Trainspotting.

Aceasta este povestea:

Într-o noapte geroasă de iarnă, în jurul orei 3, neputând învăţa pentru examenul de a doua zi la TR (tehnici de redactare), am decis să facem util maldărul de ziare citite la PACT (presă de actualitate). În timp ce decupam literă cu literă din titluri şi ne gândeam la nişte vorbe de duh potrivite pentru a fi lipite pe geam cu scoci (scotch, Irish scotch), Andreea şi-a amintit cu amuzament şi nostalgie de accentul lui Rent Boy. Astfel literele au devenit cuvintele domnului Irvine Welsh.

Se mai sperie una-două rude când ne vizitează (la sare în ochi "HEROIN"), dar în rest, geamul a stârnit numai critici pozitive.

Scurte nostalgii de Piteşti

2010-05-18T23:43:00.014+03:00

Prefixul la telefon: 0248 (reţeaua Romtelecom). Terenul se află în Piteşti, undeva prin spatele blocului meu.

În stânga maşinii, la vreo 30 m, începe Piaţa Traian ("cea mai scumpă din oraş"), de unde odinioară am furat 2 pepeni. De atunci şi până acum am mai furat doar o dată (4 pahare de unică folosinţă, din Real, ca să avem cu ce să ciocnim Robbie Bubble-ul de ziua Ancăi). Dar asta e altă poveste.

Umbra aia de cap - cu urechi de elf - este a mea.

Exemplu de idioţenie creativa

2010-05-13T23:40:00.006+03:00

"Un bătrânel apărea pe un balcon,de cealaltă parte a străzii. Cu părul alb şi bine pieptanat,drept şi sever în hainele lui de croială militară, el chema pisicile cu un "pis,pis" distant şi totodată blând. Pisicile işi ridicau ochii palizi de somn, dar fără a se deranja. Bătrânul rupea atunci bucaţele de hârtie şi le risipea în aer deasupra stăzii, iar animalele, atrase de această ploaie de fluturi albi înaintau în mijlocul drumului, ridicând labuţe şovăitoare spre ultimele bucaţi de hârtie. Bătrânelul scuipa atunci cu putere şi precizie.Dacă un scuipat işi atingea ţinta, râdea"

Albert Camus "Ciuma"

Un bunic (nicidecum bunicul meu de la ţară) proceda asemănător când se îmbăta. Jucăria lui preferată era câinele Corbu. "Hai Corbu la tata!Hai băiatu'! Hai la tata!" şi când ajungea în dreptul lui jap! un pumn în cap. Bietul Corbu plângea şi nu mai dădea din coadă... Au murit amândoi, Dumnezeu să-i ierte.

Morala: şi bunicii sunt proşti.

Oh cousin Vinnie

2010-05-07T23:50:00.004+03:00

Locaţia: Traian, lângă grădina cu duzi.
Indispensabili: rupţi în genunchi.
Şosete: no cocolino/lenor.

Protagonistul epopeei este Alex, verişorul meu, singura persoană cu care îmi place să împodobesc bradul.

The Addiction - Naked Lunch

2009-09-28T00:06:00.001+03:00

Film: The Addiction (1995).
Carte: Naked Lunch - William Burroughs

Nu, nu am o obsesie cu această carte, dar ceva nu se leagă... Din perspectiva mea, de non-regizor, mi se pare inadaptabilă. În fine, nu am văzut filmul. Nu se găseşte pe odc (oh, de ce???).

Şi domnul Burroughs a cochetat cu advertising-ul.

INTERVIEWER:

Why did you start taking drugs?

BURROUGHS:

Well, I was just bored. I didn't seem to have much interest in becoming a successful advertising executive or whatever, or living the kind of life Harvard designs for you. After I became addicted in New York in 1944, things began to happen. I got in some trouble with the law, got married, moved to New Orleans, and then went to Mexico.

Sursa aici

Bicicleta-cal

2009-09-24T00:18:00.005+03:00

În mitologia greacă, Pegas este un cal cu aripi. În mitologia română, Pegas este o biclă.

Orice erou işi are calul năzdrăvan. Recomand cel mai imaginativ indie din ultimii ani - Johnny Appleweed. Este un soi de two-man-show. Un tip şi o tipă, absolvenţi ai aceleiaşi şcoli (de prestigiu) de film şi teatru, au regizat, scris şi interpretat minunăţia.

William Burroughs

2009-09-16T22:38:00.007+03:00

"Junky" este prima carte pe care am cumpărat-o doar pentru că îmi plăcea titlul. Mi-a plăcut suficient de mult încât să continui să îl citesc pe Burroughs şi să îi descopăr pe Kerouac(m-a epuizat "Cartea viselor") şi Ginsberg.
"Naked lunch" este apogeul artistic al generaţiei Beat. O carte foarte bună pe care am citit-o greu ca să nu pierd nici un detaliu. Stări psihotice şi jeg pe toate planurile:

"Am şterpelit un supozitor cu opiu din curul lui bunică-mea"
"mână turme de porci guiţând în clădirea bursei, se cacă pe podeaua naţiunilor unite şi se şterg la fund cu tratate, pacte, alianţe"
"ochi mici şi negri, ochi pustii şi lacomi, de insectă fără vise"
"o grindină din cranii de cristal"
"sirene de maşini de poliţie mutilate"

Aş putea să continui cu citatele până epuizez cartea. De fapt,"Naked lunch" este un mare citat amuzant,scabros şi cu o mare valoare informativă asupra efectelor drogurilor.

"Până când nu vom dispune de o cunoaştere mai precisă a electronicii creierului,drogurile rămân un instrument esenţial al interogatoriului în asaltul său asupra identităţii umane"

Filmuleţul este realizat de Gus van Sant.Este narat şi scris de domnul Burroughs.